GÎNDURI DE MOȘ NICOLAE.
M-am trezit
în dimineața asta dornic să redescopăr Bucureștiul. După două săptămâni de
absență el m-a primit cu același aer respingător și gri exact ca ultima dată
când l-am părăsit, dar de data asta foarte posomorât, probabil din cauza
faptului că se află în concordanță cu vremea de afară, o vreme foarte anostă și
ploioasă, care nu te îndeamnă decât la lenevit și cugetat despre făgașul pe
care viața îl urmează Totodată, am fost
nerăbdător să cotrobăiesc în ghetuțele atent pregătite de cu seara. Moșul a
venit, dar din păcate nu cu același aer tineresc și pueril cum venea altă dată.
Îmi aduc aminte cu zâmbetul pe buze că
în perioada copilăriei greu mai închideam un ochi, doar doar o să-l întâlnesc
pe moș și o să îi cer luna de pe cer…acum realizez cât de norocos a fost “nenea
cu nuielușa”, că iubita mea mamă reușea prin tehnici numai de ea înțelese să mă
adoarmă la momentul oportun. Îmi ziceam în dimineața sfântului Nicolae, ofticat că nu am reușit să nu îl deconspir… “Lasă că la anu nu o să mai scape el neprins”.
Anii au trecut și acum realizez căt
de important este ca unele lucruri să nu fie descoperite, sau să fie aflate căt
mai târziu, pentru că prin intermediul lor se clădește temelia unei copilării
frumoase cu multe amintiri de care îți vei aduce sigur aminte pe tot parcursul
vieții. Lucrurile care odinioară te-au făcut să te bucuri de familie, de
prieteni și de tot ce Bunul Dumnezeu ți-a dăruit nu trebuiesc aruncate sub un con
de umbră ci e necesar să fie ținute în permanență în cea mai de preț lumină a
sufletului, pentru că acestea te vor ajuta când nu te aștepți mai ales astăzi
când viața te supune la tot felul de încercări asemenea unui joc de puzzle.
Tinerii din ziua de azi, au uitat
ceea ce definește calitatea de om, virtuțiile care au pus bazele
personalității și spiritului uman cu care astăzi duc lupte seculare din
pricina procesului de globalizare și îndepărtare spontană a caracterului
național și a tot ceea ce înseamnă mândria de a fi român. Multe popoare tânjesc
după un strop de tradiție cum e a noastră; altele, se mândresc că au cele
mai “europene obiceiuri” și ne aruncă în față modele ‘’demne’’, dar care sunt
total străine de ceea ce reprezintă un spirit național liber.
Prin urmare, toate virtuțiile care
încă șubredă în conștiința tinerilor valoroși trebuie napărat valorificate și
promovate în fața șcepticilor care afirmă sus și tare că generația de azi nu
este demnă de nimic.
Mădălin Barbu
