Am inceput voluntariatul relativ tarziu, in primavara lui 2011, cand aveam 17 ani, iar acum, dupa 3 ani si jumatate pot spune ca a fost una din activitatile care m-au schimbat cel mai mult ca persoana. Primul meu proiect “Youth in Action” a fost in vara anului 2011, in Lituania, o experienta pe care si acum mi-o amintesc cu drag si care mi-a deschis calea in proiectele europene. Au urmat inca 5 proiecte si 2 cursuri de pregatire, fiecare insemnand pentru mine o noua oportunitate de a imi imbunatati cunostintele, de a relationa cu oameni noi, proveniti din culturi diferite, de a imi dezvolta abilitatile sociale, cele de comunicare, lucrul in echipa, de a depasi anumite temeri precum vorbitul in public sau exprimarea intr-o limba straina. Aceste proiecte mi-au oferit oportunitatea de a imi testa cunostintele si mai ales de a aplica lucrurile pe care le-am invatat pe parcursul activitatilor de voluntariat si a proiectelor; ceea ce am invatat intr-un proiect am folosit in urmatorul , incercand intotdeauna sa ma depasesc pe mine insumi. Consider evolutia ca fiind esentiala pentru dezvoltarea personala a fiecaruia dintre noi si unul dintre cele mai importante principii ale proiectelor YIA, deoarece ai ocazia de a invata atat de la liderii de proiect cat si de la participanti, dar si de a-i invata la randul tau pe ceilalti din experienta propie.
Din punctual meu de vedere, idealul acestor proiecte este un permanent proces de invatare, creatie si dezvoltare in care ajungi in primul rand sa te cunosti mai bine pe tine ca persoana, sa iti depasesti limitele, si sa fii pregatit sa lucrezi in echipa si sa fii dispus sa iti sacrifici din propriul timp pentru un bine comun.
Atunci cand mi-a fost oferita sansa de a fi lider in proiectul “RUReality”, trebuie sa recunosc ca am fost putin speriat, stiind ca este o sarcina dificila, care necesita mult efort atat in pregatire, in timpul proiectului, cat si dupa, iar eu nu eram foarte familiar cu tema proiectului, la inceput fiind confuz cu privire la ceea ce trebuia sa fac. De asemenea este necesara o buna pregatire in domeniul non-formalului, abilitati organizatorice si mai ales…experienta ca lider. Ultimul factor la mine lipsea, insa acesta nu a fost un impediment, ba dimpotriva a insemnat o motivatie extraordinara si o oportunitate de a pune in practica lucrurile pe care le invatasem in cursurile de formare si din experienta liderilor proiectelor in care participasem pana atunci.
In perioada de pregatire, dupa o citire atenta a descrierii si a obiectivelor proiectului, am discutat impreuna cu una dintre persoanele pe care le respect cel mai mult, si in acelasi timp un foarte bun prieten, Florin Ceparu, fiecare activitate in parte, pornind de la organizare, metode de educatie non-formala utilizate, materiale necesare si scopul final. Dupa acest ”brainstorming” a trebuit sa pregatesc in detaliu joculete specifice, energizere si team-buildinguri si sa le selectez pe cele mai potrivite, intr-o ordine logica care sa faciliteze cunoasterea reciproca a participantilor, incurajarea si imbunatatirea socializarii, crearea si mentinerea unei atmosfere placute, dinamice si imbunatatirea spiritului de echipa.
Proiectul a debutat prin vizita de planificare in avans cu liderii tarilor participante, in timpul careia am discutat impreuna cu acestia aspectele organizatorice si activitatile proiectului, taskurile pe care fiecare tara in parte le-a avut de pregatit, cunoasterea interpersonala, impartasirea experietei fiecarui lider si sfaturi care s-au dovedit extreme de utile pe parcursul proiectului.
Proiectul s-a desfasurat in perioada 2-9 Septembrie 2013, in localitatea Ramnicu Sarat si a avut ca participanti organizatii din Romania, Bulgaria, Italia si Turcia. Scopul proiectului a fost promovarea mediului rural si al oportunitatilor oferite de acesta in domeniul antreprenorial, promovarea unui stil de viata sanatos, incluziunea tinerilor din zona rurala prin intermediul culturii al educatiei si al sportului. Activitatile au avut loc atat in localitatea Rm.Sarat, la centrul tineret FORTES cat si in comuna Podgoria, prin diverse vizite tematice.
In dimineata primei zile a proiectului, emotiile si entuziasmul au luat locul starii de asteptare si nervozitate, in timp ce m-am vazut pus in situatia de a ma prezenta unui grup de 30 de participanti, majoritatea fiind mai in varsta decat mine. A fost un sentiment ciudat, dar foarte placut atunci cand le puteam citi pe fata mirarea si surprinderea. Am debutat prin jocuri de nume, pentru a facilita cunoasterea si socializarea in randul participantilor, urmate de jocuri de cunoastere, care au urmarit aflarea unor informatii mai detaliate despre fiecare participant in parte. A urmat o activitate de team-building, sub forma asteptari-temeri-contributii, in care fiecare participant a primit cate un sticker diferit in functie de categorie, pe care l-au completat apoi le-au lipit pe o foaie de flipchart. Dupa ce fiecare a terminat, am discutat impreuna cu grupul fiecare mesaj in parte, urmarind o mai buna intelegere a asteptarilor, temerilor si contributiilor pe care acestia le au de la acest proiect, urmarind in acelasi timp o mai buna intelegere a proiectului in sine si a regulilor acestuia. Pe durata acestor activitati introductive, am avut ocazia de a analiza fiecare participant in parte si grupul in ansamblu, lucru esential pentru un lider, deoarece o buna cunoastere a participantilor este unul dintre cele mai importante aspecte care trebuie avute in vedere unui proiect de succes.A urmat stabilirea de comun acord a regulilor proiectului, prezentarea aspectelor administrative iar in final prezentarea proiectului. Am fost placut surprins sa vad ca majoritatea participantilor au fost inca de la inceput foarte interesati si s-au implicat activ, chiar daca pentru multi acesta era primul proiect de tipul YIA.
Dupa o scurta pauza, a urmat prima activitate implementata prin metoda photovoice, pozele folosite in timpul activitatii fiind aduse de fiecare lider in parte, task stabilit in timpul vizitei de planificare in avans. Pozele contineau imagini cu mesaje sugestive referitoare la viata rurala din fiecare tara. Dupa explicarea metodei , participantii au venit rand pe rand in dreptului panoului, au selectat o poza si au discutat despre mesajul pe care aceasta il transmite. Initial, majoritatea participantilor au ales poze cunoscute, cu tematica rurala din propia tara, si au explicat mesajul pe care acea poza il transmite la nivel personal, insa incetul cu incetul, fiecare poza discutata primea mai multe interpretari, in functie de semnificatia pe care imaginea respective o avea in fiecare cultura. In finalul activitatii, s-a discutat despre particuparitatii vietii rurale in fiecare cultura in parte si despre asemanarile dintre acestea, avand in vedere si oportunitatile pe care mediul rural le ofera. Ziua s-a sfarsit printr-un reflection grup, prin care am avut ocazia de a evalua starea de spirit a grupului si a fiecarui participant in parte, asteptarile si temerile pe care acestia le au. Am fost deosebit de multumit de grupul proiectului, acestia dovedindu-se a fi inca de la inceput interesati si dornici de a invata lucruri noi, dar si de a impartasi din propia experienta. La sfarsitul zilei, am resimtit din plin oboseala, emotiile si efortul pe care un lider trebuie sa il depuna intr-un proiect, si faptul ca uneori acest lucru impiedica partea de socializare in timpul liber cu ceilalti participanti.
In zilele urmatoare, au urmat diverse activitati desfasurate prin metode de educatie non-formala precum cafeneaua publica, dezbaterea, workshopul, masa rotunda, photovoice sau open-space, metode pe care le-am invatat pe parcursul a doua proiecte de tip training, desfasurate la Ramnicu Sarat, care s-au dovedit deosebit de utile si de importante. S-a urmarit promovarea spatiului rural, a oportunitatilor antreprenoriale, a unui stil de viata sanatos, a traditiilor si obiceiurilor specifice zonei rurale. De asemenea, s-a urmarit prezentarea aspectelor positive si negative ale educatiei , culturii si sportului in mediul rural, descoperirea de solutii pentru imbunatatirea situatiei actuale si distrugerea barierelor provocate de discriminare si stereotipuri.
Activitatea care pentru mine a fost deosebit de importanta, iar in acelasi timp dificila si emotionanta, a fost o dezbatere pe tema “Voluntar vs Profesor” , in care participantii proiectului au avut ocazia de a dezbate subiectul voluntariatului si a importanta acestuia in diverse ramuri ; educatie, cultura, initiativa publica si sport. A fost un moment emotionant pentru mine, deoarece toti cei 4 reprezentati ai profesorilor care au fost prezenti la dezbatere au jucat un rol important in dezvoltarea mea personala. Reprezentatul educatiei a fost domnul Marius Neculae, fost profesor de istorie si in present director al muzeului din Rm.Sarat, care a fost de asemenea si liderul din primul proiect European la care am luat parte, persoana de la care pe parcursul timpului am invatat multe lucruri. Reprezentantul educatiei a fost domnul Chiru Marius, fost profesor de geografie si in prezent primar in comuna Podgoria, cel care a avut initiativa acetui proiect, care a fost realizat in parteneriat cu asociatiile ramnicene. Reprezentantul initiative publice a fost domnul Stefan Andrei, profesor de religie si director adjunct al Colegiului National Alexandru Vlahuta, unde am invatat ultimii doi ani de liceu. Pe domnul Stefan Andrei il conosc de la o varsta frageda, acesta fiind preot in cartierul in care locuiesc de la 7 ani, si cu care am avut o relatie deosebit de frumoasa, un om cu care poti purta o conversatie pe orice tema doresti si de la care poti invata intotdeauna lucruri bune. In final, reprezentatul sportului a fost domnul vice-primar al Mun. Ramnicu Sarat, dl. Sorin Carjan, fost antrenor de fotbal si profesor de sport.
Pentru mine a fost momentul cel mai emotionant al proiectului atunci cand, l-am prezentat pe domnul Carjan ca fiind cel care m-a invatat sa joc fotbal cand eram copil, insa din pacate nu am reusit sa fac performanta in acest sport, iar raspunsul dansului a fost acela ca, scopul sau ca antrenor nu a fost numai de a forma numai fotbalisti, ci si oameni. Intra-adevar, privind in urma, realizez ca educatia pe care acesta ne-a dat-o pe terenul de fotbal se aplica si in afara lui.
Dezbaterea propiu zisa a avut un impact puternic de ambele parti, in final ajungandu-se la concluzia ca voluntariatul joaca un rol important in toate cele 4 ramuri, dar ca este nevoie si de profesori si pentru o buna desfasurare a lucrurilor. Pentru mine a fost foarte obositor, deoarece am fost pus in situatia de a juca si rolul de traducator, iar uneori fluxul de idei de ambele parti era foarte mare, spre finalul dezbaterii avand un moment in care am tradus din engleza…in engleza.
Inchei prin a spune ca cele sapte zile ale proiectului au fost cea mai buna saptamana din viata mea, in ciuda oboselii, a stresului, a emotiilor sau a problemelor de natura organizatorica. A fost o saptamana in care am invatat multe despre ce inseamna sa fii liderul unui proiect, o saptamana in care am invatat foarte multe lucruri despre mine, in care mi-am depasit limitele si in care am invatat ca intotdeauna trebuie sa fii natural in orice ai face. A fost o saptamana in care mi-am facut multi prieteni noi, atat din tara cat si din afara tarii, carora tin sa le multumesc pentru ajutorul pe care mi l-au oferit pe parcursul intregului proiect.
In final, mesajul meu pentru cei care doresc sa se implice in aceste proiecte care ofera o oportunitate de dezvoltare personala extraordinara pentru fiecare tanar , si porneste de la celebrul proverb “Omul cat traieste invata” vazut prin reciproca “Omul cat invata, traieste!”
Emilian Rotea, Leader de grup
Articol realizat in cadrul proiectului “Rureality”, finantat de Comisia Europeana prin Programul “Tineret in Actiune”, actiunea 1.1 Schimb de tineri
