DE AZI RENUNȚ A MĂ MAI ÎNTREBA :
“EU CE FAC ÎN RÂMNICU SĂRAT?”
Probabil că şi tu ţi-ai pus “o tonă” de întrebări vis-a-vis de modalitățile de petrecere a unei zile normale din viaţă ta, nu-i aşa? Poate că şi tu ţi-ai vărsat nervii pe diferite persoane din anturaj, pe neajunsuri sau poate că ţi-ai zis : “astăzi astrele nu ţin cu mine!”, iar atunci ai avut impresia că toată aura ta benefică este greu încercată de influenţele malefice ale stărilor tale de pesimism.
Atunci, pentru a ieşi din starea de amorţeală melancolică ai zis că ar trebui să faci ceva pentru a te detaşa şi a-ţi reveni din ghearele atmosferei gri în care te-ai afundat încă din zorii zilei! Te-ai trezit din pat, te-ai dus în faţa oglinzii şi parcă nu-ţi plăcea ce vedeai; erai un cetăţean banal al urbei, un neînsemnat şi un muritor fără şansă de afirmare în niciun domeniu. Ai sorbit morocănos din ceaiul aproape rece pe care mama ţi l-a pregătit încă de la orele 6 ale dimineţii, deoarece părinţii tăi sunt deja sătui de muncă la ora 8, când tu te-ai trezit! Ai ciugulit pe fugă dintr-un “sendviş”, te-ai îmbrăcat tot cu hainele de acum două zile, ţi-ai aruncat două, trei caiete, probabil o carte sau două care nu aveau nicio relevaţă cu orarul zilei în curs şi ai plecat grăbit spre şcoală. Ah! Era să uit; pun pariu că nu ţi-au luat niciun pix la tine pentru că mizai pe faptul că “îţi împrumută colegul unul”. Ai ajuns în clasă, cu o binemeritată întârziere de 15 minute (deh dom’le !..toţi am auzit de “sfertul academic”; de ce să nu profităm de el?), ai schiţat o scuză, pe care ai inventat-o pe loc, ai cerut voie să-ţi dea dreptul să treci în bancă şi ai început să fii atent la oră; de ce să fentezi statistica, care spune că “randamentul maxim al unui elev este în primele 3 ore de la începutul zilei de curs”, aşa că nu ai niciun motiv ca să-ţi pierzi entuziasmul unor noi oportunităţi de coagulare a unui set de informaţii, probabil de folos pentru viitorul tău.
Mai sunt 15 minute din ultima oră şi după aceea scapi! Te eliberezi! Dar ia stai aşa! De unde te eliberezi? De la orele de curs? Probabil că aşteptai cu nerăbdare cafeluţa de la vreo terasă din oraş (să fim serioşi, nu ducem lipsă de terase, de case de pariuri, de parcă toţi am fi speculanţi de noroc şi nu în ultimul rand nu ducem lipsă de fast food-uri)
Ok, ok! Ieşi uşurat pe porţile liceului, pui mâna pe telefon, iniţiezi rapid un apel iar conversaţia care urmează va suna de genul: “Bă, gata? Ţi-a dat ăla drumu de la şcoală? Da bă, mi-a dat drumul! Hai că ne vedem în faţa Parcului Mare şi poate ieşim pe undeva după aia!” Ajungi mai repede decât amicul tău care în mod evident s-a întalnit cu prietena lui care învăţa după amiază, îl aştepţi, dai câteva mesaje scrise şi într-un final, ajunge şi cel convocat! Stabiliţi imediat de comun acord ce terasă alegeţi, vă consumaţi băutura iar după, pleci spre casă, probabil că îţi arunci ghiozdanul pe pat, dai drumul la calculator şi afli noutăţile din timpul dimineţii pe care le-ai pierdut, deoarece ai fost la şcoală; te loghezi pe Facebook, dai patru, cinci comentarii, nouă, zece “like-uri”, chat-uieşti cu amicii, citeşti poate un banc, o ştire de pe mapamond, te uiţi pe un site actualizat cu toate noutăţile din domeniul auto. Te plictiseşti şi într-un final te bagi la somn! Aşa a trecut o altă zi în care nu ai învăţat nimic, nu ţi-ai pus în practică nicio virtute care zace în tine şi tot aşa îţi poţi contabiliza ziua bifând-o la categoria “zile pierdute din viaţa mea”.
SCHIMBĂ-ŢI ATITUDINEA ! ÎMPLICĂ-TE ! iar după aceea, vei vedea că viaţa ta prinde contur şi îţi vei dori să evoluezi pe plan moral, îţi vei modela atitudinea de luptător iar dorinţa de schimbare va pleca de la tine! TU vei fi acela care va avea ceva de spus în comunitate!
Te intoxici zi de zi cu mass media, în care ţi se spune ce bine este să te cunoască lumea, ce frumos este să fii ascultat şi cât de “cool” este să nu ai inhibiţii şi să poţi discuta cu diferite persoane din diferite medii sociale fără nicio reţinere! Implicarea atrage după sine o siguranţă a ta ca individ, o doleaţă de manifestare a dorinţei de emancipare a moralului colectiv; o implicare efectivă în problemele comunităţii îţi pot aduce în scurt timp aprecierea prietenilor, anturajului, iar familia te va privi cu alţi ochi, profesorii îţi vor zambi politicos, văzand în tine un tănar de perspectivă, un tânăr care merită promovat şi dat ca exemplu în cadrul comunităţii.
Ştiu, este greu să urneşti un munte de pesimism, de ură faţă de cei din jur, dar totul trebuie să înceapă cu tine! Lasă la o parte stereotipurile idioate cu care ai fost obişuit şi puneţi în valoare calitatea ta primordială. Îmi permit să fac o aroganţă şi să afirm fără să intru în coflict cu generaţiile mai în varstă, care au în spate poveşti, care adunate şi puse cap la cap ar putea realiza un bestseller pe întregul mapamond, că principala noastră calitate este tinereţea şi spiritul de schimbare încă nealterat de ideologiile sovietice care încă mai bântuie prin minţile celor înlănţuiţi în temniţele întunericului şi a necunoaşterii. De ce nu vrei să schimbi pagina, iar următoarea zi, oglinda care până acum ţi-a fost ca un duşman să te îmbărbăteze şi să îţi prezinte un nou început în viaţa ta, aruncându-te într-o altă lumină favorabilă îmbunătăţirii stării tale de fapt, iar astrele să se încline în faţa ta, complotând totodată ca totul să iasă întocmai cum ţi-ai propus !
Dacă nu vrei să îţi mai pui întrebarea “EU CE FAC ÎN RÂMNICU SĂRAT?”, ia atitudine, devin-o maleabil iar totul se va prăvăli pe un făgaş favorabil vieţii tale.
EȘTI TÂNĂRUL DE CARE ORAȘUL
ARE NEVOIE!
Eşti persoana în care concitadinii îşi pun speranţe! Eşti actorul principal din pelicula ce rulează pe “micile ecrane din interiorul mentalităţii colective”.
Aşadar tinere râmnicean, avem nevoie de un caracter puternic ca al tău! Nu îţi neglija virtuţiile! Scoate-le la iveală iar după aceea îţi vei mulţumi că te-ai implicat !
ORGANIZAȚIILE DE TINERET, ADMINISTRAȚIA LOCALĂ sunt alternativele de care tu ai nevoie ! NU sta deoparte, sunt atâtea activități care te așteaptă! IMPLICĂ-TE !!!
MINTE ASCUŢITĂ ŞI DORINŢĂ DE EMANCIPARE, asta îţi doresc!
Mădălin Barbu
