DESCHIDE-ȚI OCHII!
Alerg prin viață încercând să fentez greutățile exact ca și tine. Ai simțit de multe ori nevoia să fugi de lume, să te ascunzi de probleme și să te regăsești ca persosană, în lucrurile mărunte care îți alină sufletul; dar toate cuvintele mele de mai sus, sunt pur și simplu generale, cuvinte în care se pot regăsi toți cei care simt, gândesc și visează la fel ca și mine. Greutățile vin și trec exact ca și timpul! Timpul este o mărime fizică relativă, care poate ridica sau poate desființa un om, dezbinându-l din toate trăirile când toate îți surâd.
De câte ori ai auzit expresia „Timpul le vindecă pe toate!” sau “Toate la timpul lor !” ? Timpul vindecă răni, deschide minți, cicatrizează suflete rănite și apropie oameni. Când eram copilași, ne doream să creștem, să facem tot ce ne dorim, să nu mai dăm explicații părinților și să devenim oameni mari. Ciclurile firești ale vieții au fost călăuzite prin negura timpului de amintiri, vise și emoții, toate adunate în sufletul fiecăruia și ținute acolo exact ca un porțelan chinezesc care a aparținut dinastiei Ming. Lucrurile aparent nesemnificative petrecute pe parcursul trecerii timpului, au fost cele care au dat cu adevărat esență vieții; primul cucui, primul sărut, primul 10 luat la școală nu se uită niciodată și rămân ștanțate întocmai ca o etichetă. Lumea contemporană în care trăim a uitat cum se zâmbește, cum se salută, cum se respectă un om care încearcă să se facă util societății; dar cel mai crunt, este faptul că am uitat cum e să trăim ! Am ajuns roboții societății pe care noi ne-am dorit-o dezvoltată, o societate transpusă pe micile ecrane prin fantezia studiourile de cinematografie de la Hollywood ! Acum încercăm cu disperare să înlăturăm din viața noastră ideologiile care ne vorbesc despre globalizare, comuniune cu alte civilizații, schimb de tradiții sau mai știu eu ce alte prostii.
Am uitat să ieșim din case, să socializăm, să ne bucurăm de natură acum cât încă o mai avem, am uitat să ne vizităm bunicii oferindu-le o cană de apă, când cu siguranță au nevoie în aceste vremuri tot mai nesigure, unde ‘’ăia bătrâni’’ sunt dați în lături de sistem. Am uitat să fim oameni, să zâmbim și să trăim timpul! Dacă odinioară erai sănătos cu brânza proaspătă de la vacă, cu roșia din grădină și cu puiul de pe bătătură, astăzi ne îndopăm la Mc’Donald’s, KFC sau Burger King cu așa zisa mâncare „E-co” plină de prospețime, savoare și mult gust! Nu știu cum o să-mi protejez copiii care încă nu s-au născut, când organismul meu a ajuns la saturație de atâta mâncare “sănătoasă” și sațioasă din comerțul autohton. Milităm pentru o viață mai bună, aruncăm miliarde de euro pe campanii de prevenire a consumului de alimente nesănătoase, promovăm alimentele eco, sfătuim populația să se întoarcă la consumul de alimente “de curte”, stăm la semninarii de câte 4,5 ore zilnic pe teme de alimentație și gastronomie, dar când ieșim de acolo, dăm fuga la primul fast-food pe care îl găsim la colțul străzii, consumăm un sendviș, bem o cola și ne băgăm piciorul în tot ceea ce înseamnă emancipare culinară. Pe vremea mea, nu erau toate acestea, sau dacă erau, cu siguranță cineva dorea să mușamalizeze efectul.
Prin urmare, acum când recitesc cap-coadă tot ce am așternut pe foaie, îmi dau seama că am început cu o radiografie a tot ce a fost în trecut și am terminat cu…mâncarea; nostim nu? Cred că m-a răzbit foamea din cauza ideilor care-mi trec prin cap la ora asta.
Așadar, vă doresc o seară cât mai liniștită alături de persoanele dragi, minte ageră la tot ce se întâmplă în jur și multă voință de schimbare, iar eu cred că o să dau fuga jos, la fast-food-ul din colț să mă alimentez cu o gustare sănătoasă de seară.
Mădălin Barbu
