EU RÂMNICEAN!

           Clipele pe care azi le trăim sunt mai agitate decat de obicei, deoarece românii sătui de regimul autoritar cu puternice influențe dictatoriale au decis să schițeze o oarecare reîmprospătare a evenimentelor din iarna anului 1989. Ne aflăm în ziua a șaptea. Protestele care odinioară erau timide, astăzi au devenit din ce în ce mai vehemente, semn că populația se află pe un butoi de pulbere, gata oricând să explodeze. Posturile de televiziune vuiesc de breack-ing news-uri și de head line-uri care-ți fură ochii cu informații desprinse parcă din adevăratele teatre de război din Afganistan, sau Iraq; totodată lumea este sătulă de manipularea televizată și de regimul sub care doar șmecherii prieteni de pahar cu “întăiul orânduitor” al țării trăiesc bine.

            Totuși cum a început totul? Inițial, după scandalul în care parintele fondator al Serviciului Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare, doctorul Raed Arafat a decis să rupă tăcerea, exprimându-și liber opiniile și totodată să demaște o parte a mafiei Sistemului de Sănătate din România, s-au format grupuri de susținere a cauzei pe diferite platforme de socializare și în media, înfiripându-se astfel în mintea aburită de atâtea promisiuni de “o viață mai bună” a cetățenilor; încet, încet, oamenii au început să-și exprime frustrările , apelând la petiții firave și scandări repetate la adresa conducerii țării. Ulterior, posturile de televiziune antibăsiste au demarat o amplă campanie de reanimare a spiritului  național și a uniunii cetățenilor în fața pericolului venit de la Cotroceni.

            Dar, în urmă cu șapte zile, spiritele deja călite de o potențială rescriere a istoriei au început să iasă în stradă cu scopul declarat de a susține ideologiile doctorului palestinian. Mai multe orașe importante din țară au devenit solidare cu capitala, iar partidele politice din opoziție au cerut membrilor și simpatizanților să se alăture evenimentelor, făcând totodată apel la calm și maleabilitate, pentru ca situația să nu escaladeze.
         Astăzi, în cea de-a șaptea zi de manifestații, au ieșit în fața Arcului de Triumf, peste 10.000 de susținători ai alianței USL, într-un protest pașnic, ce probabil a ridicat adevărate semen de întrebare la Palatul Cotroceni. Inițial, pe postul public de televiziune, se anunțase că pe Bulevardul Aviatorilor erau strânși doar 5000 de oameni; situația de la fața locului era însă alta. Elicopterul SPP-iștilor a survolat zona Arcului de Triumf mai bine de 20 de minute, semn că cineva chiar se interesa de situația de pe teren. Lucrul cel mai interesant al evenimentelor din ultimele 72 de ore de abia acum intervine; agențiile de presă și posturile de televiziune au început să prezinte imagini de ansamblu cu evenimentele din stradă în care apăreau și copii împreună cu mamele acestora scandând din toți rărunchii împotriva conducerii. Aceste imagini sunt folosite pentru a impresiona masele de oameni și  totodată pentru a-i motiva să ducă până la capăt cauza la care s-au angajat. Numeroasele persoane dubioase prezente la evenimente sunt gata oricând să riposteze la orice persoană care nu este de acord cu ideea de revoluție și așteaptă orice repulsie a jandarmilor pentru a deschide un câmp de bătălie ad-hoc; alții, aplaudă la scenă deschisă fiecare trecerea a oricărui echipaj SMURD în spirit de solidaritate a cauzei  promotoare a evenimentelor care au ajuns azi la ziua a șaptea.

            Sentimentele care mă cuprind în clipa de față sunt de susținere a cauzei ce a transpus frustrările de pe chipurile bătrânilor și a șomerilor în adevărate lupte pe viață și pe moarte în zona Pieții Universității și Pieța Unirii. România merită o schimbare și cere o emancipare a ideilor proevoluționiste!