„Dragobetele”, este o sărbătoare cu anumite rădăcini slave, celebrată în anumite locuri din Românie pe data de 24, 28 februarie, 1, 3 și 25 martie. Tradiția ne vorbește despre sărbătoarea Vobriteniei, perioada în care, mitologia populară românească aduce aminte despre un tânăr zeu al Panteonului, patron al dragostei și a bunei dispoziții pe plaiurile mioritice, identificându-se cu zeul dragostei Cupidon, dar și cu Eros, zeul iubirii la greci.
Dragobetele, este o sărbătoare apărută relativ recent în istoria tradițiilor românești, având o vechime de aproximativ 180 de ani, deci putem afirma că numeroase generații au „perfecționat” pe parcurs această datină.
Concret în zonele în care s-au păstrat datinile, tinerii satului, flăcăii și fetele, îmbrăcați în straie de sărbătoare se întâlnesc în fața bisericii și pleacă să caute prin jurul satului semne care anunță primăvara ”flori, muguri, fragi, etc”. La lăsarea serii, în zonele mai înalte ale așezării, se aprind focuri cu lemne din pădure, în jurul căruia se strâng junii satului și le pețesc pe fete. La un moment dat, fetele se întorc în sat, iar pețitorii urmăresc tinerele cărora le-au picat cu drag și dacă băiatul este mai „iute„ de picior, ajunge fata din urmă, sărutând-o cu foc în văzul tuturor. De aici vine și expresia ”Dragobete, sărută fete!”. Sărutul semnifică o logodnă simbolică a celor doi pe o anumită perioadă de timp, Dragobetele fiind un prilej de a-și „oficializa„ simpatia reciprocă în fața comunității.
Sunt datini extraordinare, de care doar România se bucură de ele, dar din păcate, „americănismele„ din vremurile noastre militează pentru o înlăturare agresivă a acestor fragmente de mândrie națională, prin injectarea unei așa-zise sărbători mondiale; Valentine’s Day. Globalizarea atât de des menționată in discursurile marilor corporații mondiale, prin vocile unor demnitari influenți, are reversul medaliei; un pact cu diavolul pe care tot mai multe națiuni îl semnează fără să se gândească la viitorul copiilor noștri. Îmi tot pun câteva întrebări care ar trebui să-ți dea de gândit; ”Ce vom lăsa copiilor noștri dacă noi înlăturăm datinile după care alte nații râvnesc?”, ”Cum putem îndrepta abruptul pe care ne aflăm când vorbim despre identitatea națională”. Sunt întrebări aparent banale, dar cu o puternică încărcătură rațională, de care toți ar trebui să ținem seama.
Se dorește o ștergere a conștiinței naționale și o înlocuire a acesteia cu ideea de „comunitate europeana„. România, așa rea cum noi o percepem ascunde în spatele perdelei gri de necazuri, probleme și neajunsuri, o țară extraordinară, cu locuri unice în lume și tradiții extraordinare care trebuie cu orice preț conservate și reînviate în memoria tuturor românilor.
Acestea fiind spuse, îmi doresc ca măcar acum să lăsăm gândurile negre la granițele țării și să ne bucurăm că strămoșii noștri ne-au lăsat datini și tradiții atât de apreciate de cei care încă o recunosc pe România ca patria mamă.
Mădălin Barbu
"sunt datini extraordinară"?
Imi cer scuze pentru greseala. Multumesc frumos pentru observatie.
interesant articol insa surprind in el o nota usor superficiala... inainte sa folosesti niste cuvinte atat de mari (chiar daca sunt motaforele de care ne-am cam plictisit)documenteaza-te putin!!! vrei sa spui ceva, concretizeaza! o cercetare mai amanuntita n-ar strica:) cat despre globalizare ar trebui cu siguranta sa te informezi... aici nu vorbim de omogenizarea planetei ci de progres... asa ca, nu cred ca "a fi in randul lumii" ne face sa ne pierdem identitatea nationala, ba mai mult cred ca ar ambitiona romanii sa se autodepaseasca. Ideea ar fi sa lasam lamentarile si critica asupra poporului pe care unanim il iubim
Stimata / stimate Anonim, este un articol documentat (asigur pentru asta) ,dar vis-a-vis de pastrarea identitatii nationale in contextul amplorii procesului de europenizare, tin sa va contrazic, deoarece nu poti fi traditional si european in acelasi timp. Trebuie sa alegi cum vrei sa te perceapa lumea (ori un europenizat meltean cu idei proevolutioniste, ori un simplu nationalist cu sufletul alaturi de traditiile Romaniei). Toate cele bune!
asa cum tarile unuinii europene, indeosebi cele dezvoltate cunosc o popularitate de o magnitudine impresionanta pe intreg globul datorita specificului tarilor in cauza, asa cred ca si Romania noasta + un strop de bunavointa si creativitate ar putea impresiona... hai sa nu dam cu bata in balta ca europenizarea, globalizarea si toate fenomenele aferente or sa duca intr-un final tara asta spre "umanizare"... trebuie doar sa cunoastem trecutul pentru a anticipa viitorul si a rezolva problemele prezentului dar, se pare ca intru intr-un subiect mult prea delicat... in orice caz... ti-as putea respecta parerea daca ai avea un oarecare argument viabil dar se pare ca ceea ce ai fost invatat asta scrii... nu e condamnabil dar e ingrijorator cum unii nu pot avea o perspectiva mai ampla... in rest... sa auzim numai de bine!
Interesant si argumentat punct de vedere. Totusi, ar trebui sa ne ghidam dupa principiile traditionale, in marea asta de idei proeuropene. Ne pierdem valorile si datinile si ne vindem sufletul pentru un strop de aliura europeana. Suntem in Uniunea Europeana, da? Ce beneficiu concret v-a adus dumeavoastra aderarea la "marea familie europeana"? Eu zic ca nu a ajutat cu nimic, mai rau, ne-a tras inapoi (nu-mi mai voi argumenta opinia caci stim cu totii despre "bebeficiile" acestea). Toate cele bune.