Blogul de inițiativă al tinerilor din Râmnicu Sărat! Cu fiecare zi, alaturi de noi, mentalitatea ta se schimba! Schimba-te si tu! Implica-te!

  • RSS
  • Facebook
Posted by Unknown - - 1 comentarii

Despre dispariţii


Doamnei profesoare Cireaşă Georgeta, de curând plecată dintre noi: Nu te vom uita niciodată!

Dispar oameni. În ultima vreme din ce în ce mai mulţi. Bărbaţi, femei, nu contează ce sunt, din moment ce nu mai sunt printre noi. Unde se duc? Nimeni nu ştie. Nici măcar Marii Preoţi. Ei vorbesc despre taine, de ceea ce ne-a fost dat încă de la naştere. Nu ca o recompensă, ci ca Marele Final.
Se vorbeşte în şoaptă sau chiar unii au curajul (ori neobrăzarea) să vorbească mai tare. Pe stradă, în case, în instituţii, la telefon sau faţă în faţă. Oriunde. Oricine poate să vorbească. Oricine poate să mimeze, să îngaime ceva de genul: Ai văzut? A plecat şi Cutare (sau Cutărica). Cum aşa? Era tânăr! Şi această remarcă e invariabil aceeaşi, indiferent de vârsta dispărutului (adică octogenar sau nonagenar!). Speranţa e mare! Prea mare spun şi Marii Preoţi. Noi avem datoria să vă învăţăm pe voi că există Marele Final, dar nimeni nu se gândeşte la acest Final în timpul vieţii fiindcă suntem prea ocupaţi să alergăm. A, da, există o primă Mare Taină: Viaţa! Când se naşte cineva e o mare bucurie (se crede că la daci era o mare tristeţe!), deci Naşterea noastră e o Mare Taină şi cu această taină apare un Om. Apoi urmează o altă Taină: şi mai înălţătoare: cea a Botezului, Omul primind Nume, deci Fiinţă în numele Domnului întru care se botează, trăind în acest Nume până la Marele Final. Dacă cineva vrea să îşi schimbe numele şi să îşi ia promisiunea înapoi, o poate face, dar în cazuri excepţionale, de boală sau să îşi însuşească un pseudonim literar ori cognomen, dar nu se poate altfel decât să trăieşti în Numele de botez, sfinţit cu taină în apă, trăind în acest Nume, trăieşti în fiinţa ta până dispari…dar el, numele? El poate rămâne dacă ai făcut suficient ca măcar el să rămână după ce tu pleci…şi zic suficient! E mult? E puţin?
Dacă stăm bine să ne gândim, în tine trăiesc cele trei spirite: Trinitatea Spirituală în care te-ai botezat şi abia la urmă eşti tu muritorule, cel care dispari!...
Aşa credem noi cei de rit ortodox! Ah! Riturile! Ele sunt minunate pentru acest popor câteodată minunat şi el! Sunt mai mult decât rituri: de trecere, de devenire! Sunt Taine pe care le trăim în noi înşine, dar abia târziu le conştientizăm, abia când cineva de lângă noi dispare!...Le practicăm, dar nu le înţelegem, le vedem, dar nu le ştim. Nici pe cei de lângă noi nu-i ştim, ci doar când se hotărăsc să plece, abia atunci ne dăm seama că existau lângă umărul nostru: nişte oameni minunaţi şi ei..
După Rituri, Ritualuri sau Slujbe făcute de Preoţii noştri, noi, oamenii, mari sau mici, slabi sau nu, înţelepţi sau nu, buni sau răi avem parte de Boli, Molime sau Vătămături ale sufletului, ale trupului. Acestea ne fac să ne îngrijorăm şi să cerem ajutorul de fiecare dată, dar, mai ales, să ne întoarcem la spiritualitatea cea adevărată, la credinţa cea adevărată pe care o moştenim din tată în fiu şi ea, credinţa, doar credinţa ne dă speranţă…ne face să credem că cel plecat dintre noi va primi iertarea, desfăcându-i-se cele făcute de şaptezecei de ori câte şapte, cu gândul, cu fapta ori cuvântul…
A trecut aseară pe aici Vântul…  a adus cu sine zvon…a mai dispărut Cineva…nu ştiu bine cine era…ce fusese în viaţă, ce gândise, ce făptuise, ce sperase, ce clădise…Mă miram că cei din spate, pe drum  plângeau …da,  plângeau… dar cine poate şti dacă nu cumva a dispărut din lumea noastră, de lângă umărul nostru pe care se sprijinise puţin (Ah, cam cât de puţin? Cam cât o viaţă de Om!) ca să ajungă într-o altă lume, cea a lor, a dispăruţilor unde se cântă: nu este durere, nici întristare, nici suspin…

Sava Manuela Camelia
Prof. Colegiul National Alexandru Vlahuta,
Rm. Sarat, martie 2012

One Response so far.

  1. Anonim says:

    Dumnezeu sa o ierte!

Leave a Reply