SCRISOAREA UNUI RAMNICEAN REINTORS!
“Numele meu este George.. putin contez in istoria voastra, insa voi acei cineva ce ati facut ceva pentru cei ca mine contati in amintirea fiecarui tanar care a avut ocazia de a va cunoaste..nu spun eu asta, eu nu v-am cunoscut, dar am prieteni ce nu contenesc sa laude orasul din care eu cand am plecat, cortina se lasase si nimic, dar nimic nu mai parea sa schimbe realitatea.. Tinerii, asemenea mie, in 2003, caci atunci mi-a fost pornirea, la doar 18 de ani, nu mai puteau nici macar gandi, ca intr-o vreme atat de scurta cineva va mai putea sa dea viata tinerilor, intr-un oras pe care la plecare eu l-am lasat traindu-si ultimele clipe in agonie.Aa, da, imi amintesc incercarile desarte pe vremea cand eram elev in cadrul Colegiului National Al. Vlahuta ale unui domn profesor, tanar pe atunci, de educatie fizica, Sorin Cirjan, ce tot incerca sa ne explice prin cuvinte dulci si pline de incredere cat de frumos este sa fii tanar si cate posibilitati poti avea atunci cand lucrezi intr-o echipa de tineri in a schimba ceva.. de fiecare data insa, atunci cand in sfarsit ma decideam sa intru in echipa, ceva schimba planurile.. “nu se mai poate.. nu suntem sustinuti”. Da, si m-am decis sa plec.. dezamagit de locurile in care am copilarit cu gandul de a nu ma mai intoarce niciodata! “Ce sa caut eu in orasul asta in care nimeni nu ne da atentie?”, mi-am spus si am plecat.
Bucurestiul, e frumos, n-am ce zice, insa nu straluceste cu nimic, cand vine vorba de acelasi subiect. Totul e mecanic, toata lumea alearga dupa bani, pe care ca tanar ii cheltuiesti in secunda doi in tot felul de cluburi si pub-uri, agitatia e maxima si stresul pe masura asa incat, cu fiecare zi, incep sa imi doresc din ce in ce mai mult o noua viata.
Cunosc la fiecare pas, prin prisma locului unde muncesc, in mediul universitar, din ce in ce mai multi tineri de perspectiva ramniceni ce ma surprind pe zi ce trece prin numarul si valorile pe care mi le transmit in discutii care la plecarea mea din oras le auzeam la o singura persoana.. Sorin Cirjan! Discutiile despre proiecte europene, despre tot felul de actiuni in comunitate precum si de felul in care tinerii sunt astazi sustinuti de catre administratia locala, recunosc ca m-au coplesit.
Acum un an de zile, din curiozitatea de a vedea si eu cu ochii mei schimbarea, am decis sa fac o scurta vizita orasului in care din 2006 nu ma mai intorsesem! Doamne, cate schimbari si cata initiativa au tinerii atunci cand li se acorda incredere! Un oras verde, un aer proaspat, multe lucruri noi si multi studenti de weekend reveniti in micul oras! Am fost surprins sa vad asta si am intrebat de multe ori: ce va aduce acasa, dorind parca sa reintru in peisajul de atata vreme pierdut: asa am aflat de multe evenimente de cultura, lansari de carte, piese de teatru, activitati de voluntariat, proiecte europene, spectacole, evenimente publice, organizatii de tineret active, un Centru pentru tineri.. ce vis erau in 2003, ce ireal sunau toate astea in 2006! Si uite ca acum se-ntampla, sunt chiar aici, iar tinerii, ce nu demult erau doar pasageri in propriul lor oras au azi sustinerea de care au nevoie.
Astazi, orasul traieste!!!
Abia acum am inteles cuvintele profesorului meu ce intre timp, devenit viceprimar al Ramnicului nu conteneste sa imparta din glasul sau sfaturi si mesaje de bine tinerilor.. a ramas la fel de tanar si de iubit de lume!.. Iar tineretea lui nu trebuie nicioadata lasata sa moara pentru ca odata cu ea, asemenea unui prunc pierit dupa atatea incercari de a trai, totul va muri: spirit, perspective...iar eu, asemeni tuturor celor ca voi, cei de peste 18 ani ori mai mici voi fi nevoit sa plec inca o data...definitiv!
Acum sa fi avut eu 18 ani...”
Cu drag si apreciere pentru tot ceea ce faceti!
Mereu alaturi de voi,
Al vostru, George!
