Proiectul ”Rureality”, desfășurat în perioada 02-09 septembrie 2013, derulat de Primăria Podgoria și finanțat de Comisia Europeană prin Programul Tineret în Acțiune, a avut ca scop promovarea atât a spațiului rural cât și a oportunităților specifice acestui mediu, în rândul tinerilor din cinci țări aflate-n parteneriat : România, Bulgaria, Turcia, Italia și Slovenia.
Aleasă în urma procesului de selecție pentru alcătuirea grupului țintă de cinci participanți, am avut ocazia să iau contact cu ”altceva” decât ceea ce promovează educația formală. Până acum, sceptică în caracterul educativ al proiectelor de voluntariat, am devenit o încurajatoare și promovatoare a proiectelor de tineret.
După încheierea proiectului ”Rureality” m-am întors, ca de fiecare dată, cu idei și cunoștințe noi. Acum nu mă mai regăsesc în cuvintele de altă dată, rezumate doar la ”nu știu / nu vreau să știu”, acum totul se leagă de acel” am învățat să-nvăț”, însumat inconștient pe parcursul schimbului de tineri. Aceste cunoștiințe le-aș plasa în două planuri: unul spiritual, vizând direct persoana mea, cu acele ”ajustări” făcute în comportamentul,firea și concepțiile mele, iar altul material, practic. Astfel, am învățat să învăț prin alții. Am avut de fiecare dată puterea să recunosc că nu știu și am acceptat ideile venit de la ceilalți, fără a critica sau a exclude prompt orice nu coincidea propriilor mele concepții. Am învățat să preiau tot ceea ce mi se pare folositor de la ceilalți și să modelez acele lucruri încât să se muleze pe credințele mele proprii. Am învățat să fiu dezinvoltă, să renunț la timiditate în schimbul unei poziții ferme.
Am învățat să greșesc, să râd când se-ntâmplă asta, fără ca ceilalți să mă privească greșit, ci doar să-mi împărtășească umorul. Și poate, lucrul cel mai important este că am învățat că orice om este o piatră de temelie în formarea unei societăți. Mi-am întărit convingerea că dacă fiecare om ar face ceva să schimbe problemele cu care azi ne confruntăm, am trăi într-o societate mai puțin incorectă, o societate în care discriminarea elevilor din mediul rural nu ar exista. Am văzut asta în urma activităților din cadrul proiectului în care fiecare participant oferea o schimbare, dorea o schimbare a situației actuale. Lăsând cunoștiințele asimilate în vederea dezvoltării proprii, mă întorc la cunoștiințele practice dobândite. Am învățat să lucrez în echipă, în vederea îndeplinirii sarcinilor diferitelor activități.
Am învățat să comunic pentru a reuși să ajungem la puncte comune în diferitele workshopuri. Am învățat să apreciez beneficiile de care dispun, comparativ cu problemele discriminatorii cu care se lovesc tot mai mult elevii din mediul rural din toate țările participante. Am învățat lucruri specifice fiecarei țări, de la obiceiuri până la expresii. Am învățat să mă folosesc de cunoștiințele teoretice pentru a le dobândi pe cele practice.
Am învățat… și o lungă listă ar continua…
Articol realizat in cadrul proiectului „RUReality”, finantat de Comisia Europeana prin Programul „Tineret in Actiune”, actiunea 1.1. Schimb de tineri
Ana-Maria Cristina Barbu – participant RUReality
